Se  tranteste   in pat, isi pune  palmele  sub  ceafa, indoaie un genunchi, isi sprijina celalalt  calcai pe  el si-si pune  scrumiera pe  burta. Se uita  fix in  tavan.  Bai am cele mai  grozave idei cand merg. Nu stiu  de  unde  imi  vin. Cad asa peste mine, mi se incolacesc, se invart in jurul  meu  si  eu doar le  privesc pasiv  dansul. Dar asta  se  intampla  doar  cand  merg pe  jos, cu  castile in  urechi. Nu  vad  oamenii, nu vad  strazile, masinile. Sunt intr-un  vals  continuu pe  muzica   mea. Eu  si  ideile  mele care  mi se  lasa usor, molatice, in  maini. Si  mi-e atat  de  usor  sa  le  modelez. Stii  ca  nu-mi place  sa  merg pe  jos  de  lenes ce  sunt. Bai , as putea  scrie  romane  intregi, al doilea Tolstoi, iti  zic, zau!  Sunt in fata unui  mare ecran, nu, de fapt  eu sunt in el. Uite, de  exemplu, azi  ma  gandeam sa  scriu  despre   un  batran. Un  batran  care  sta  cu  capul in  maini pe prispa casei. Stop cadru. Tu  realizezi ca   eu   vad  ca  la  cinematograf  ce  iti  zic   eu  aici? Ma plimb foarte  aproape de el, batranul  nu  respira  ca am  pus  eu  stop  cadru. Ii   pot  vedea  fata ridata, unghiile murdare, privirea fixata pe pantofii plini de  noroi. Ma aplec sa-i vad ochii, nu  reusesc, sunt pe  jumate inchisi. Nimic demn in tabloul asta. Aaaaand action. Nu se intampla  nimic. Doar  vantul adie, ca o prevestire sumbra, semn ca a inceput. Batranul sta  nemiscat.  In spatele lui  nu-i  nimic,  nimic impropriu spus, sunt  doar  niste  ruine. Fosta lui  casa. Acum  un morman de  moloz. Sa-ti  zic povestea lui? Nu avea  nimic  pe  lumea  asta decat  casa, cateva oratanii in ograda.Bine, as putea  sa  incep cu  copilaria dar  o poveste  atat  de   lunga  as  fi  cu adevarat  boring. Nevasta  murise demult. Copii  nu  avea. Intelegi ca batranul asta a pierdut totul? Liniste, liniste d-aia  de iti  tipa  toate  celulele a neputinta, a furie care te paralizeaza, a revolta. Batranul  nu se  mai  poate  misca. Nu  mai poate  gandi. Zeci, sute   de ganduri i se  ciocnesc  dureros, el poate  constientiza doar  franturi din ele, franturi care  nu au  logica. Poate  ca  lumea-i  prea mare pentru  el. Dar universul lui era mic, in jur de 200 de mp, acum mininizat la o adunatura de caramida. Nu-i  vedea  rostul.In gura ii persista gustul de sange si un gol teribil si  dens care se lichefiaza. Rusinea de a fi invins. Rusinea de a nu putea riposta. Ai  sa ma intrebi  and  now  what?Now what   nimic.Am ajuns  la  tine  si  totul s-a pierdut. Ca  atunci  cand   ninge  si  intri in casa   plin de  zapada dar  in  trei  secunde  nu  mai  ai  nimic pe  tine. Doar  niste   tzoale  ude. Cam asta fac si eu. Imi scapa printre degete. Mi se dilueaza totul.Cam aiurea  nu?Stii  aia  cu  my life  is more interesting inside my head.