Candva, demult el mi-a spus ca a vedea cerul i se pare un motiv
destul de bun sa vrea sa traiasca pentru ziua de maine. Mi-a ramas
intiparit felul in care a spus-o, gesturile lui, privirea indreptata
catre fereastra, cautand prin perdea cerul,naturaletea momentului.
Poate ca eram eu naiva, sprijinindu-mi capul in palme, ascultandu-l cu
gura deschisa. Intre timp el s-a estompat. A ramas in viata doar emotia
acelui moment. Si vorbele lui care le aud mereu.
S-a intors , mi-a zambit si mi-a spus vorbim maine. Instant mi s-au inmuiat genunchii, m-am inrosit toata si nu am putut sa balbaidecat un da, da, vorbim. Mergand incercam sa-mi reglez respiratia
si sa ma rog sa treaca noaptea mai repede.
Merita sa traiesti pentru un maine. Oricat de banal, bun, rau, neasteptat ar fi sigur este diferit de azi .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu