Iese de la dus infasurata intr-un prosop mare, cu apa siroindu-i din
par, lasand in urma ei, pe parchet, dare de apa. Se aseaza pe
marginea patului, cu mainile in poala si se simte ciudat, parca
total desprinsa de ea. Stia ce are de facut, ea a hotarat sa o
faca. Din bucatarie inca se mai simte mirosul cafelei uitate pe
masa. Se uita afara prin geam. Acelasi cer de iarna, aceeasi zapada
murdara stransa pe marginea trotuarului, aceeasi iarna de care ea
se saturase pana peste poate. Oamenii mereu aceeasi. Moartea, in
majoritatea formelor ei, i se pare lipsita de demnitate. Mori
batran, neputincios, bolnav, desfigurat poate intr-un accident. Oricum
ar fi, mori mutilat, urat, umil si ridicol. Ea a decis ca pana aici
doreste sa mearga, ca vrea sa moara tanara si frumoasa, cat mai
este tanara si frumoasa. Nimic nu dureaza la nesfarsit. Incearca
sa-si imagineze privirile uimite ale vecinilor, sirenele ambulantei,
masina politiei, investigatii, agitatie multa, oamenii intreband ce s-a
intamplat, facandu-si cruce, babele stranse in fata usii ei,
incercand sa-si aduca aminte daca au vazut un barbat intrand la
ea, sigur motivul era o dezamagire amoroasa, n-avea ce altceva sa fie,
poate o rata neplatita la banca, poate fusese data in somaj. Tot
circul asta i se parea aiurea, o zbatere absolut inutila. Oricum nu
o va mai atinge. Se va machia, se va parfuma, isi va aranjat
parul, va alege chilotii si sutienul ei preferate, se va imbraca
frumos, pantofii cu toc, se va asezain pat, pe noptiera avand o sticla
de apa si un tub de pastile. Asa a decis ea, sa moara in somn,
fara dureri, fara sa fie transfigurata. Pentru ea maine nu va
mai veni. Ceilalti spun ca de maine imi caut de munca, de maine
slabesc, de maine nu mai injur, de maine sunt mai bun. De
maine ea nu va mai fi si nu are nici un regret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu