4 august 2012
let it snow
Statea in mijlocul gradinii, imbracata doar in tricoul lalai si
pantalonii largi cu care sta in casa. Simtea doar fulgii de zapada pe
gene, nas, buze si obrazi. Isi trece limba pe buze sa simta gustul
zapezii topite. Nici nu ii era frig desi a iesit afara doar in papuci.
Intinde palma in sus si fulgii i se asezau cuminti ca apoi sa se
topeasca. Prima ninsoare pe anul asta s-a lasat indelung asteptata.
Ciudat cum pentru ea Revelionul, anul nou, toate schimonoselile
fandosite cu urari de bine nu-i trezeau nici un sentiment. Dar prima
ninsoare era de fapt inceptul iernii, un fel de promisiune soptita ca
de data asta va fi bine, ca tot ce-i urat pe lumea asta o sa se
evapore si ca va ramane doar zapada si alb. Isi aminteste de diminetile
cand era copil si bunica sau mama o trezeau sa-i spuna ca ninge
afara. Se ridica imediat din pat, isi lipea nasul de geam, se freca la
ochi si incerca sa-i deschida cat mai mult sa fie sigura ca nu-i doar
o iluzie. Si acum lasa ninsoarea sa cada peste ea, se simtea linistita
si impacata si isi dorea, asa cum fiecare isi doreste la inceput de
an, de drum, de viata, de zi cate ceva
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu