3 aprilie 2012

Love will come through

Sters praful,  aranjat hainele, aruncat  niste  posete, aranjat  incaltamintea
 in ordine  alfabetica, aruncat cateva  chestii, aspirat, dat cu  mopul. Prima mea zi libera. Dupa 
ce  am  terminat toate  astea am   ramas   in  mijocul  casei. Eu in  casa mea, singura. Toate luminile aprinse, calculatorul cu muzica lenta Pentru  prima data m-am simtit altfel in casa mea.
 Nu stiu daca neaparat m-am simtit acasa, m-am  simtit putin  rusinata ca nu trebuia  sa  merg la  munca, ca puteam  alege  ce   doresc sa  fac, ca nu eram presata si nu trebuia  sa    fug. E clar, mie  nu  mi-e  bine  cu  mine, inca  nu suntem  foarte prietene. Imi este  si-mi  va  fi mult
 mai  bine  sa  ma  evit. Am stat si m-am gandit de cat  timp  nu am  mai  avut  o zi  libera  in care  sa nu fac  nimic. De obicei zilele  mele   libere erau  fie pt  ca   trebuia sa ies  undeva  seara, fie  ca-mi era  rau, fie ca  plecam acasa.  Mereu  ceva de  facut.   Nu  mi-am putut   aminti, cred ca   trecuse prea mult timp, sau poate niciodata   nu avusesem  o zi  libera pt   nimic.  Au  urmat altele,
ceva  mai mult de  o saptamana. Nu  am   facut  mai   nimic din ce-mi propusesem pt  zilele 
urmatoare, mi  l-am  umplut  cum am  putut: oameni, ceva  filme, ceva  seriale, mai multa  muzica. Este bine  sa  stii ca  nu te  grabeste nimic, e  bine  sa  te trezesti dimineatza si sa mai  zaci in pat inca doua ore. Toata  schimbarea  asta mi-a  adus liniste si e  bine :)

Am fost la  nunta  Annei. Mie  nu-mi plac astfel de  evenimente. M-am  aranjat, am intarziat, m-am  enervat, dupa   ceva  emotii ca  nu  nimeresc  restaurantul  si ca   va  trebui sa   intru  din  restaurant in restaurant  sa cer sa  vad  mireasa,  dupa   o  discutie prea lunga  cu  taximetristul pe tema ca    nu-mi doresc sa  fac  copii am ajuns intr-un  final.  Ultima  nunta la  care  am fost a  fost  cu  fostul. Atunci a  fost  momentul de   maxima prefacatorie si  ipocrizie. Si constientizam in ce ape  ma  scald,  si continuam sa ma  prefac  ca totul este   asa de  bine intre noi doi. Patetic !  Am  ajuns putin  indispusa. Am  vazut-o, am vorbit, ne-am imbratisat. Anna nu stie sa-si  manifeste  sentimentele  prea  bine, ii  este practic  imposibil sa zica  Iarta-ma, dar  am  simtit-o fericita. Si sper sa    fie   mereu asa. Ma bucur ca  ne-am reapropiat.  Vom  merge la  concert, eu, ea  si  barbac-su.

In alta odine  de  idei, este  foarte la indemana sa incepi sa  latri cand  nu ai   habar de  nimic. Si mai   facil est e sa te  ascunzi  in spatele  monitorului, improscand cu cacat in stanga si in dreapta. Daca  atat poti  face e cam  trist.


Niciun comentariu: