(s)aint

Acum un an, pe la   5  dimineata, dupa ce  veneam de  la  munca nu puteam sa   adorm asa ca   frunzaream netul pana ma  lua  somnul. Cautand chestii despre  BDSM, deschizand pagina dupa  pagina, fiind trimisa  dintr- parte in alta, am  aterizat pe blogul ei.  Asta este prima postare pe care am citit-o
http://breathgames.blogspot.com/2011/02/fade-away.html.  Am  simtit de la primele  randuri ca  este  femeie,  nu era nici un indiciu sa-mi confirme, pur si simplu, vocea pe care  o auzeam cand   citeam trebuia sa-i apartina  unei femei. Am  continuat sa   citesc. Eu  nu-s  cititoare de  bloguri, nici  acum nu ma omor cu cititul altor bloguri. Primul contact cu  ea  o  fost ca  un soc,  o palma, poate pentru ca intr-un fel sau  altul  simteam la  fel, poate pentru  ca  mi-am  imaginat pentru cateva momente ca ea sunt eu, poate  pentru ca  imi doream sa   simt  fulgii  cazand pe  fata sau poate pentru ca m-am gandit  ca  si in relatia  mea  trebuie putin tact, putina  rabdare. Pusese degetul fix pe  rana. I-am bagat blogul in  bookmarks, am inchis  calculatorul si  m-am  bagat in  pat langa fostul, intrebandu-ma cine este   fata  asta si simtind acut nevoia de a o cunoaste. Zilele urmatoare  i-am citit  blogul pe  sarite si i-am ascultat  muzica. Apasam pe  play pe piesa si citeam. A  trecut ceva  timp pana  am reusit sa  citesc toate postarile, sau  aproape toate.  Destul de  mult  timp  am  urmarit-o, deschideam calculatorul  dimineatza  cand  veneam de  la munca,  sperand  ca  ea  sa    fi scris  ceva.  De  cele  mai  multe ori   o facea. A  existat  o saptamana  cred  in care  nu a  mai scris  nimic. Ma simtam revoltata,  ea  trebuia sa  scrie pentru mine :)   Mentionez unui tip, care apoi urma sa  aflu ca  este o  cunostinta comuna, ca  am   gasit  cel  mai   fain blog ever. Ii  dau link-ul si-mi  spune ca  o  cunoaste. Raman uimita. Il  intreb cum arata, cum este ea in realitate. Imi raspunde  daca  chestia  asta  conteaza. Ii spun ca  nu, sunt doar  curioasa  sa o  cunosc, sa  mi-o imaginez. Imi spune  fugitiv ca  e  bruneta, parul  scurt, tzatele  mari si ca  are  cei  mai  frumosi ochi  albastri.  Ii spun ca  ii urmaresc blogul, ca  imi place   mult de  ea. Imi sugereaza  sa-i las un comentariu  pe blog.  Ii marturisesc ca  nu stiu ce   sa-i spun, ca  sigur i-au zis si altii ca   are un blog fain, ca o sa   vin cu  aceleasi chestii care nu ma   diferentiaza de  restul. Imi zice  sa-i scriu  ce  vreau si ce simt si mai ales  sa   fiu sincera. Prima  conversatie a fost stangace si  nereusita. Eu  nu stiam  ce sa-i zic, ea lipsita de  chef si  grabita. A urmat o pauza in care  nu  ne-am  mai  spus  nimic,  eu  cautand-o,  ea  acolo fara sa zica ceva.   Apoi, intr-o zi am vorbit  cateva ore pe mess. De atunci tot vorbim. In fiecare zi. Uitandu-ma  in urma, multe chestii s-au schimbat intre timp. Si da, multe datorita ei. Si ar fi inutil sa  spun ca e frumoasa, desteapta, devreme acasa, ca vocea ei e inconfundabila, ca atunci cand e ciufuta ma apuca  un mare drag de  ea, ca e  copilaroasa, ca rade cu pofta, ca  ma priveste cateodata  si zambeste.   Este ea  si  e langa mine, si o  vreau langa  mine  mereu. Te iubesc.