Descopar traiul cu o femeie ca mirosul de paine calda intr-o dimineata friguroasa. Absolut delicios, dandu-ti starea aceea de bine , de cald. Mai demult, ea mi-a spus ca este diferit a trai cu o femeie. Eram antrenata de mult timp cu traiul in doi, cu un barbat. Eu i-am spus ca nu vor mai fi sosete aruncate pe jos, sau eventual pe lustra, capacul la WC niciodata ridicat si cu siguranta mai multa curatenie. Imi place sa am grija de ea, asa cum stiu si atat cat pot. Si innebunesc cand o vad suparata si nu am cum sa o ajut. Imi place sa ma sune sa se asigure ca am ajuns la job. Si toate chestiile astea si grija pentru cealalta vine din noi, natural si neprefacut. Avem programe total diferite, de fapt al meu este aiurea. Ziua mea se termina cand a ei incepe. Ajung de la munca in jur de 5:35, intru in casa, o gasesc somnoroasa la calculator. Pleca la job inainte de 7 si ma bag in pat in locul ei. Ne vedem putin, ne asteptam una pe cealalta. Si tot asa , intr-un dans repetitiv de mai bine de o luna.
La 5:04 apare primul metrou. Ajung in statie cu 10 minute inainte. Raman cu privirea fixa pe sine. Sunt ca niste femei cracite, lipsite de pudoare, vulgare si mizere. Ma fascineaza extrem. Si de multe ori mi-am imaginat cum m-as arunca peste ele. Nu pentru ca as dori sa-mi termin viata, ci pentru ca asa pline de mizerie mi se par erotice. Si m-as arunca in ele ca intr-o mare slinoasa. Visele mele implica mereu cadere, niciodata nu plutesc sau zbor, mereu un drum de sus in jos. Inainte de primul metrou, cel de la 5:04, trece unul pentru probe. Vine nervos si mult prea repede pentru greutatea lui. Nu opreste niciodata in statie. Imi place sa-l vad apropiindu-se, reduc volumul din casti sa-l aud. Mi-au placut de cand am ajuns in Bucuresti mirosul specific de metrou si zgomotul trenului care vine. vine vine, inevitabil, fara a putea fi oprit. Nu depasesc niciodata linia alba de siguranta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu