Nu ma pricep ce titlul sa pun. De multe ori nici nu stiu despre ce o sa scriu, sau am doar o idee, ajung in cu totul alta parte. Nici finalurile nu-mi ies foarte bine.
Azi, in drum spre munca am vazut cum toate pasarile pleca din Bucuresti. Nu era un card pentru ca eram fooooarte multe. Ieseau din spatele unui bloc inalt, din stanga mea , treaceau deasupra mea zburand pe propria lor autostrada cu un singur sens. Se odihneau pe o macara in dreapta mea si porneau iar pana ce nu le mai vedeam. Mi-am zis ca este clar ca a venit toamna. M-am oprit si le-am privit cum zburau ele nepasatoare. Noi plecam si voi aici ramaneti. Oare unde se duc? Sigur intr-o tara mult mai frumoasa. Ce linistitor trebuie sa fie sa stii ca ai un scop in viata , ca toamna iti faci bagajele, iei puii la subtioara si hai! fal-fal-fal-fal pana in ... nu stiu... Mexic?Australia? Africa? Nu am stiut niciodata care-s tarile calde, bine ca ne invata la geografie inaltimea lu' Moldoveanu. Am zambit la gandul ca mai exista frumos, mai exista emotie. Si apropo de frumos si emotie, el este domnul Jeff Buckey. Mi se inmoaie instant genunchii. Nu stiu ce sa mai spun, poate doar vorbele lui : Close your eyes, listen to the guitar, let it pass through, deep into your soul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu