15 septembrie 2011

Hometown Glory

 Mi-a placut  Bucurestiul de cand  l-am vazut prima  data intr-o iarna cu multa  zapada. Mi-au placut gara, covrigii din gara pe  care  i-am scapat pe  jos si i-am dus la  gunoi pentru ca  nu-i asa , nu trebuie sa  faci   mizerie cand  esti  musafir.  Nu ne-am cunoscut  foarte  mult  atunci. Doar  ne-am privit putin pe  furis. Eram la  liceu prin  clasa a noua. Ne-am revazut dupa  cativa  ani cand   am decis  sa  dau la  facultate    crezand ca  voi reusi, ca o sa-mi gasesc  un job si   voi schimba lumea.  Era o vara torida, mi se  pareau foarte  ciudate  cozile interminabile de  masini,  ca  puteam prinde  trei  semafoare   si sa  ne  miscam  doar  trei  metri.   Am  vazut  cladiri negre si foarte  multi oameni.  Siruri de  blocuri.Era   diferit de  tot  ce  vazusem pana  atunci.   Era ca  un  barbat  total inaccesibil  care  mi se  dadea pe  hucati. Se fac 6 de cand  stau aici. Sau  7? Nu stiu.  Am  stat in foarte  multe  locuri. In fiecare an ma mutam de doua ori cel putin.  La un  moment dat  mi s-a parut ca  nu  mai am ce  cauta. Este trist sa  crezi ca apartii unui loc  doar  pentru ca  barbatul tau este acolo.
Dar azi ma simt impacata cu  mine. Stiu ca  nu am  luat-o pe  drumul  care  mi-l imaginasem. Stiu ca  am  luat-o pe  un drum  care  mi s-a parut  a  fi o scurtatura, dar de  fapt  m-am indepartat de soseaua mea principala. Nu  mai imi  gasesc scuze.  Asta sunt  si ma  imbratisez asa  cu greselile  atarnand  de  mine. Nu am  ce  schimba. Am avut o zi   frumoasa si  calma. O zi cu  mine in care  nu  mi-a  mai  fost  frica, nu  m-am plictisit, nu am  mai  facut  chestii  sa  scap de  propria-mi  companie. As vrea  sa  ma  tina  sentimentul  asta   inca    doua  trei  zile. Nu o sa  fie  asa, sunt  sigura. Am stat cu  draperiile  trase, am fumat, m-am  uitat la  un  serial  care mi-a placut. O scurmiera plina la capul patului  si  niste  asternuturi  care miros  placut  si in care  ma  simt  confortabil. Am facut pace  cu casa mea. Nu-i  mai  simt  mirosul   fostului si  nici  macar a  celui de  ieri. Deci e  bine.




9 comentarii:

Annas spunea...

Tot timpul ai ce schimba.In bine. Si o si faci, doar ca nu iti dai seama.
Ti-ai schimbat perceptia asupra proriei case si a modului in care te simti, a orasului, a drumului, a oamenilor.
Schimbarea trebuie sa o vezi, sa o vrei si sa se transforme in mai bine.

Eu spunea...

fah si io tot astept sa-mi scrii comentariu de juma de pagina la postarea aia cu tine:)

Annas spunea...

Pai ti l-am scris odata, daca nu l-a vrut eu ce sa-i fac....

Annas spunea...

enervanta e aprobarea asta a ta :D

Eu spunea...

eu l-am vrut..soarta, destinul au fost nefavorabile :)

Pot sa fiu sefa pe propria-mi tarla , nu?

Annas spunea...

poti! si poti sa fii si dand delete dupa daca nu-ti convin cometariile. asa le descurajezi...parerea mea :p

Irina spunea...

hometown glory...where we first met...happy to have you back...on the road where you belong :)and it's not too late, it's never too late...get ready for...new things, new people, new places, new ideas...same old us...

Eu spunea...

ce sa mai zic io acum , fah? esti jeniala :)

Irina spunea...

“Maybe we're not supposed to be happy. Maybe gratitude has nothing to do with joy. Maybe being greatful means recognizing what you have for what it is. Appreciating small victories. Admiring the struggle it takes simply to be human. Maybe we're thankful for the familiar things we know. And maybe we're thankful for the things we'll never know. At the end of the day, the fact that we have the courage to still be standing is reason enough to celebrate.”