When you finish me

L-am  gasit pe  primul  meu  barbat pe  Facebook. L-am apelat, m-am invartit  pe  langa  el, i-am  zambit, el  rece. Nu a  fost  niciodata asa  cu mine. Raspunde  foarte  greu.  Pana  ieri cand m-a intrebat  Tu  ce  mai  faci?Ce  mai  zici?  Pe unde  mai  esti?  M-am speriat putin la  vederea multitudinii de  intrebari.  Un  necunoscut nu o sa   puna  trei  astfel  de intrebari una  dupa  alta, dar  A. stie  deja trecutul  si  se intereseaza  de prezent. Habar nu am  ce  sa-i raspund. Am incercat de vreo  cinci ori  , am  sters tot. Ce sa-i spun despre   viata mea? I-as  scrie ca vreau sa-l vad, dar stim amandoi ca asta se  va  termina in pat.  Ah, da! Si e insurat. Deci nu! As putea  sa  nu-i raspund, dar stiu ca   o voi  face alegand  cea  mai putin inspirata  varianta de  a-i spune  hai sa  ne  vedem.
Ma infioara amintirile cu el, cum  ma  frigeau buzele  cand  ne  sarutam,  ce prost  ne-am  futut prima  oara cand  cica  eram  impreuna si  ce  bine  ne-am  futut  dupa ceva ani  cand  nu ne  mai  lega  nimic. Cum nu se  oprea din  sarutat cand  ma  futea.  Cum  m-a  futut  el in  gura( la  figurat) , cum m-a tinut  in  brate cand  aveam cea  mai mare  nevoie, cum mi-a  sters lacrimile  fara sa-mi spuna  nimic, cum ne-am intalnit acu vreo  trei-patru ani in  metrou si ne  uitam  ochi in ochi. Daca mi-ar fi putut   auzi  gandurile...
Ma gandesc  ca multe  relatii  parca  sunt  un  cantec  pus pe  repeat.  Majoritatea   nu s-au terminat cu punct ci au ramas atarnate in trei puncte de suspensie...
Nu-mi plac  inceputurile. Mi  se par  perverse. Parca nu stiu  ce  sa-i spun  celuilalt, parca  nu-s eu, parca incercam sa  varuim realitatea in culori care nu  ni se potrivesc. Imi plac continuarile. Sentimentul  de confort ca  ne stim deja amestecat cu un gest  nou, o  vorba  noua, o privire altfel.


As vrea  sa-l  vad, sa-l ascult dar am o  mare  teama ca  nu o sa  mai  fie la  fel si ca  ceea  ce o sa  gasesc  nu o sa-mi placa. Exact  ca atunci cand am mers  cu  Anna  intr-un  bar din regie si am avut impresia ca suntem in alt univers.  A fost o  noapte magica. Nu ne-am  mai intors  niciodata acolo. Ar fi  fost prea dureros  sa descoperim ca  de fapt  visasem. Am vorbit de multe ori sa  mergem  , dar  noaptea  aceea  nu va  mai  fi putea  recreeata niciodata. Deci am  lasat-o asa, o amintire  foarte  frumoasa  si un  dubiu fin  ca  ceea  ce am  trait  noi poate ca nu a  fost real...