War is over

Mi-a spus intr-un sms  sa  ne  vedem  intr-o  juma de   ora  la intrarea din parc  pe  banca aceea, aia pe  care o stiu eu  foarte bine. I-am raspuns  ca doar  ce  am  facut  baie si ca  nu  ies  cu  parul  ud  afara. El insista  si-mi  zice  ca  vrea sa  ne  vedem, ca este  deja  acolo si ma  asteapta. Eu imi trag  blugii pe  mine, iau  hanoracul rosu  cu  gluga, ma incalt  si trag usa. Cobor in  graba  doua  etaje, deschid usa de la intrarea in bloc  vecinei de la 3. Din fatza blocului pana la  banca aceea fac fix  8  minute daca  merg repede. Inima imi bate  mai tare  ca  de  obicei , imi bag  mainile in buzunarele  hanoracului pentru ca  au inceput sa  tremure si  zgarii cu unghia  tipla pachetului de  tigari. Nu  ne-am mai  vazut de  4 luni. Merg incet, imi reglez respiratia si imi zic sa ma astepte.  Nu am telefonul la mine, nu am  castile sa ascult muzica, tot ce fac este sa pun un picior in fatza celuilalt si sa imping asflatul putin in spate. Il vad. Ma asteapta cocotzat cu  fundul pe  spatarul bancii, picioarele desfacute, coatele sprijinite pe genunchi.  Nu ma vede, se joaca cu bricheta lui  Zippo inchizand si  deschizand capacul ei.  Sunt la 5 metri de el. Cred.  E imbracat intr-un  hanorac verde inchis. Are parul strans in coada. Ridica privirea si  ma  vede. Imi zambeste  ridicand o spranceana.  Asa face  el cand  vrea sa  fie  sarmant.  Eu  nu-i  zambesc. Asa fac eu  cateodata. Parca  a  mai  slabit putin. Ma opresc in fatza lui, imi scot o tigara si mi-o aprind. El se trage in dreapta bancii si cu   palma stanga bate de  doua ori lemnul din locul ramas liber.  Vino langa mine.  Trag fumul  adanc in  mine, il expir si dau  din  cap. Nu, stau  bine aici. 30 de  cm de aer ne despart, 30 de cm de  beton armat transparent. Distanta care imi da  mie siguranta. Un pas  in fatza din partea mea ar fi primul pas catre capitulare, restul fiind  mers in  genunchi. Un pas in fatza din partea lui  nu ar  fi decat revendicarea unui tinut ce i-a apartinut. Ne pastram distanta si  armatele in alerta.  De ce m-ai chemat? Voiam sa te  vad.  Si scutul meu invizibil s-a dezactivat, arcasii  mi-au lesinat toti, tunurile mele s-au  transformat in baloane de sapun. Mai apara-te daca  mai ai cu  cine. Sau cu ce. Nici genunchii nu-s in stare sa-mi tina  greutatea.  Dar  stau in  fatza lui si  ma  tin tare.  Rare au fost  momentele  cand il puteam privi in ochi la  aproximativ  acelasi nivel. Ma intreba  ce  face  mama.  Niciodata  nu  si-a  dus  atacul unde  m-as  fi  asteptat sa  loveasca. Where's the  fun in that?  Ma intreaba ce  am facut in ultimul timp. Eu imi aprind  alta  tigara. Fumezi cam mult. Esti  nervoasa?  Rad si ii  zic ca  nu  am de ce, dar  ar fi bine  sa-mi  zica motivul intrevederii pentru ca  de  vazut  m-a vazut . Vreau sa  vii  cu  mine.  Sa traim impreuna, doar noi doi.  Il intreb daca asta este un fel de  cerere in casatorie. Poate fi.   Sunt uluita. Mi-as  fi  dorit sa-mi  zica asta fix acum un  an. Mi l-am  dorit, nu stiu daca  la  modul  forever, mi l-am  dorit carnal, in  mine  chiar  daca prezenta  lui  ma  umplea  de  otrava. Acum  mi se  da.  Cand  coboara  armele  si  arboreaza  steagul  alb, cand  este  accesibil, devine  brusc  neinteresant. Ii  rad in fatza  si ii  spun ca  el stie  foarte  bine ca  asta  e imposibil. Ca  am viata  mea in  alta parte  si  el stie  foarte  bine  ca  ne-am  manca  ficatii. Artileria   mea  grea  se regrupeaza, isi  aduna  fortele si porneste atacul. Ii zic ca oricum nu este pentru  mine.  Ploaia  mea de  sageti cu foc il lasa  descoperit. Intr-o ultima incercare ma intreaba  daca-s sigura ca am inteles. Armata  mea e  mai puternica. Macar de  data asta. Ii spun pe  un ton calm, relaxat, lasand cuvintele sa-mi cada usor din gura. Am inteles foarte  bine si  nu vreau. Atacul este reusit, batalia castigata. Se ridica in picioare, bulversat de raspunsul meu incearca o amenintare.  De acum incolo nu ma mai  cunosti. Daca ne intalnim cumva sa treci pe partea cealalta a strazii. Nu  ma  vei  saluta, nu te  vei  uita  la  mine. Stii de  ce  sunt in stare. Da, se  voia a  fi o  amenintare, dar la  mine  au  ajuns  doar  niste  schelalaieli.  Armata  mea isi trambiteaza victoria in timp ce eu  vad  cei 190 de cm  indepartandu-se  de  mine. Ii  bat  pe  spate si  le  zic  bravo baieti.