Am deschid ochii si am pus mana pe mouse. Laptopul se inchisese sau dormea si el. Nu stiu ce setari i-am facut sa-l apuce somnul dupa 4 ore. I le-am schimbat acum. Sa nu mai doarma niciodata. Sa fie treaz, langa mine. Eu in patul meu singura nu pot dormi ca toti oamenii normali. Nu dorm pe lungimea patului, ma asez pe latime, cat mai aproape de margine, acolo unde de obicei sunt picioare. Am luat obiceiul asta de cand eram cu fostul. Asa mi-e mie bine. Am incercat sa-mi mut pozitia, nu pot dormi altfel, plus ca ma trezesc speriata. Nu puteam dormi fara el si cand venea acasa ma gasea de obicei acolo, in pozitia fetusului. De cele mai multe ori ma fura somnul asteptandu-l. De cateva ori adormeam plansa si invinsa. Ma trezea si-mi zicea sa ma asez pe locul meu. In primii ani dormeam imbratisati. Intr-adevar, intr-un pat foarte mic in care nu prea aveai loc sa te misti. De cand ne-am mutat impreuna imi zicea ca nu poate sa adoarma cu mine in brate. Hm ciudat cum nu ai avut problema asta juma de an. Ma tinea in brate putin si apoi se intorcea. Dupa ceva timp si asta s- a dus. Nu am probleme sa dorm cu cineva, pot dormi mult si greu. E o zi de marti. Mi se pare ca e duminica. M-am gandit sa ma apuc de curatenie. Am facut ceva, am lasat. Ma gandeam sa scriu. Nu stiu daca imi va reusi. Un amic ma intreaba diverse, nu am nici un chef sa-i raspund. Ma irita si habar nu am de ce. Este de ajuns sa-mi inchid putin ochii si sa am flashback-uri de zilele trecute. Ma trezesc intrebandu-ma daca a fost real sau nu. Stiu ca a fost. Dan imi zice ca trebuie sa accepte moarte tatalui sau. Il compatimesc. Poate nu va fi in tara cand el va muri. Il pot intelege. Nici eu nu am fost acolo cand mi-au murit oameni apropiati. Vestile le-am primit prin telefon. De la mama. O cunosc dupa voce, ii stiu ezitarile si stiu ce greu ii este sa-mi spuna. Raman uimita cand Dan ma intreaba tu ce faci? Dan este omul care e atat de concentrat pe sine incat nu poate intreba sau nu se poate interesa de altcineva nici din politete. I-am reprosat asta de mult. Apoi mi-am dat seama ca asa trebuie sa fie el si ca atunci cand nu exista un gram de interes nu ai de ce sa-l ceri. Inchid ochii si sunt ca in fata unui ecran mare. Imagini mi se plimba in fata ochilor, doar ale mele, doar pentru mine. Singura care se repeta este a ei deasupra mea, zambindu-mi. Un zambet pe care nu-l mai vazusem pana atunci .
Mi-am aduc aminte de melodia asta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu