28 august 2011

Blower's Daughter


- Si? Ai sa-i dai si   inelul inapoi?
-Hm! Avem chestii  mult  mai importante  de partajat! (imi  ramane pe  fata  incrustat un ras tamp ).

Stateam in pat  cu  mana in sus  si  ma  uitam  la  ea. Mereu  mi-a  placut  inelul acela. Nu stiam  de ce  neaparat trebuie  sa-l  dau  jos. Stiam  ca  trebuie sa o fac , ca  el nu  mai  avea nici un rost pe  degetul  meu, ci trebuia  sa  stea in  caseta  mea  rosie de  bijuterii. Am  dat o limba  peste  deget si l-am  scos. Il purtasem trei ani  cred. Dupa ce-l scot vad ca-mi  deformase degetul. M-am oprit din  respirat, putin mirata.  Ma gandesc si  rad ca  nu  e  singurul  care s-a  deformat in  trei  ani. Imi  vine  sa  plang. Nu o  fac. Nu am de  ce.  Il pun pe  noptiera si sper  sa  dispara cand  ma  voi trezi.  El si inca multe  chestii inutile.Dar nu!  El o sa  fie  acolo  ca sa-mi  rada in fata  sa-mi  aminteasca ca sunt  singura. Sunt  intr-o stare  ciudata, undeva pe puntea dintre a fi treaza si a  visa. Poate  visez. Ar fi bine. Asta inseamna ca am reusit sa adorm. Incepe  sa latre cainele vecinului. Mormai un 'mi-as pula  in latratul tau. Se opreste. Poate  m-a auzit. Incepe iar. Are  un  latrat  gros si  grav. E  o  namila de  caine, gras si  flocos asa cum imi  place  mie. Desi il injur de fiecare data cand  latra, intr-un  fel imi  place. Cainii mereu  latra  dupa  cum arata. Este  mai  usor  de suportat latratul lui  grav  de Cerber decat un  scheunat de  pechinez. P-aia  i-as  ucide. Deschid  ochii  ma  uit  la  geam. fereastra e  dechisa, e inca  intuneric afara, deci e bine. Mai am  o  sansa  sa  ma  apuce  somnul. Imi  vine  sa  ma  pis. Mi-e cam  jena  sa ma  tarasc pana  la baie. Casa mea  e frumoasa si  parsiva. Ziua e  o  fata  mare, timida, cu  genele lungi. Se-nveleste in  lumina  si imi  zambeste  frumos.  Imi  sopteste cateodata chestii  pe care  nici  eu nu le inteleg, dar o  face  in cel  mai  dulce  mod cu putinta.Noaptea mi se  transforma. Se incovoaie, paraie, geme. E ca o  matroana grasa  fardata cu prea mult  negru la  ochi, cu  botul  rosu, care se  vaieta ca o  dor  oasele.  Ma tarasc pana la marginea patului, ma  asez in fund cu picioarele goale pe parchet. Il simt rece. Cu  mainile  ma  tin de  saltea. Imi  imaginez un  mare  hau  ce  se  casca la picioarele  mele. Eu  va  trebui sa sar. E doar un  joc. Atat. Trebuie sa  ma  duc  sa  ma  pis. Desi e inca  intuneric  de afara razbat unghiuri de  lumina. Pot  merge pana la  baie  fara sa ma  busesc de toti  pereti. Nu aprind niciodata lumina Ma uit pe  geanul inalt in timp  ce stau pe  WC si  ma  vars. Vad  cateodata  stelele. Putine.  Nu  ma  gandesc decat la  drumul de il am de  facut inapoi. Inapoi in patul  meu mare, cu prea multe perne in  care  eu  dorm  crucis. Singura. Ajung in  dormitor cu ochii jumatate inchisi, sprijinindu-mi degetele de perete. Ca si cum  as  mangaia-o. Ca si cum  i-as  spune " Stai  cuminte" . Ca si cum i-as  canta  un cantec de  leagan. Deblochez telefonul si lumina lui ma  izbeste. Ceasul imi zice  cinci fara un  sfert. Trebuie sa  adorm inainte  sa se lumineze de tot.





Niciun comentariu: