- Si? Ai sa-i dai si inelul inapoi?
-Hm! Avem chestii mult mai importante de partajat! (imi ramane pe fata incrustat un ras tamp ).
Stateam in pat cu mana in sus si ma uitam la ea. Mereu mi-a placut inelul acela. Nu stiam de ce neaparat trebuie sa-l dau jos. Stiam ca trebuie sa o fac , ca el nu mai avea nici un rost pe degetul meu, ci trebuia sa stea in caseta mea rosie de bijuterii. Am dat o limba peste deget si l-am scos. Il purtasem trei ani cred. Dupa ce-l scot vad ca-mi deformase degetul. M-am oprit din respirat, putin mirata. Ma gandesc si rad ca nu e singurul care s-a deformat in trei ani. Imi vine sa plang. Nu o fac. Nu am de ce. Il pun pe noptiera si sper sa dispara cand ma voi trezi. El si inca multe chestii inutile.Dar nu! El o sa fie acolo ca sa-mi rada in fata sa-mi aminteasca ca sunt singura. Sunt intr-o stare ciudata, undeva pe puntea dintre a fi treaza si a visa. Poate visez. Ar fi bine. Asta inseamna ca am reusit sa adorm. Incepe sa latre cainele vecinului. Mormai un 'mi-as pula in latratul tau. Se opreste. Poate m-a auzit. Incepe iar. Are un latrat gros si grav. E o namila de caine, gras si flocos asa cum imi place mie. Desi il injur de fiecare data cand latra, intr-un fel imi place. Cainii mereu latra dupa cum arata. Este mai usor de suportat latratul lui grav de Cerber decat un scheunat de pechinez. P-aia i-as ucide. Deschid ochii ma uit la geam. fereastra e dechisa, e inca intuneric afara, deci e bine. Mai am o sansa sa ma apuce somnul. Imi vine sa ma pis. Mi-e cam jena sa ma tarasc pana la baie. Casa mea e frumoasa si parsiva. Ziua e o fata mare, timida, cu genele lungi. Se-nveleste in lumina si imi zambeste frumos. Imi sopteste cateodata chestii pe care nici eu nu le inteleg, dar o face in cel mai dulce mod cu putinta.Noaptea mi se transforma. Se incovoaie, paraie, geme. E ca o matroana grasa fardata cu prea mult negru la ochi, cu botul rosu, care se vaieta ca o dor oasele. Ma tarasc pana la marginea patului, ma asez in fund cu picioarele goale pe parchet. Il simt rece. Cu mainile ma tin de saltea. Imi imaginez un mare hau ce se casca la picioarele mele. Eu va trebui sa sar. E doar un joc. Atat. Trebuie sa ma duc sa ma pis. Desi e inca intuneric de afara razbat unghiuri de lumina. Pot merge pana la baie fara sa ma busesc de toti pereti. Nu aprind niciodata lumina Ma uit pe geanul inalt in timp ce stau pe WC si ma vars. Vad cateodata stelele. Putine. Nu ma gandesc decat la drumul de il am de facut inapoi. Inapoi in patul meu mare, cu prea multe perne in care eu dorm crucis. Singura. Ajung in dormitor cu ochii jumatate inchisi, sprijinindu-mi degetele de perete. Ca si cum as mangaia-o. Ca si cum i-as spune " Stai cuminte" . Ca si cum i-as canta un cantec de leagan. Deblochez telefonul si lumina lui ma izbeste. Ceasul imi zice cinci fara un sfert. Trebuie sa adorm inainte sa se lumineze de tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu